Etimologii greşite 

Iată o etimologie tipică pt latinomani. Ei aseamănă toate cuvintele cu ceva latinesc. dacă găsesc ceva susțin căde acolo vine cuvintul. Dacă nu găsesc ceva asemănător  în latină ei caută în alte limbi și dacă au găsit ei susțin că de acolo e venit cuvîntul. Dacă nu găsesc nici în alte limbi ei trag concluzia că etimologia este necunoscută pt că nu pot admite că ar fi așa de multe cuvinte rămase de la daci. Iată practic mai jos o explicație greșită dată de un lingvist pt cuvîntul VÎNĂTĂ. Lingvistul se numește Marcel Tolcea și este profesor universitar, doctor în lingvistică. Dumnealui dă răspunsuri de acest gen  la radio fiind desigur ferm convins că astfel contribuie la ridicarea nivelului de cultură. De fapt debitează prostii de genul celor de la Școala Ardeleană și continuate de lingviști precum  Alexandru Graur, Marius Sala, Ion Coja etc. Iată ce scrie el la adresa http://www.radiotimisoara.ro/2018/09/17/salata-venetiana-adica-salata-de-vinete/#comment-6677 text redat pe scurt de mine mai jos:

" Pe mine mă interesează etimologia și cel interesant cuvânt este „vinete”. Un substantiv propriu ce ne trimite la fabulosul oraș-republică Veneția. Da, fiindcă la popularele întreceri de care de pe vremea Imperiului Roman, cei mai apreciați erau vizitiii de neam venet. Vestimentația acestora avea o culoare undeva între albastru și verde, fiind numită după numele regiunii, venetă. De-a lungul secolelor, cuvântul latin „venetus” a ajuns, în limba română, „vânăt”. Adică exact culoarea pătlăgelei vinete. Mai simplu spus, culoarea vinetei.

 

Sigur, nu mai spune nimeni pătlăgele vinete, ci doar vinete. Cu toate că, pe piață, au apărut și vinete albe. Scuzați, pătlăgele albe."

Comentariul meu a fost acesta: „Mi se pare o etimologie fantezistă așa cum latinomanii sînt meșteri să facă. Unde ar fi putut vedea locuitorii din Dacia Romană și Postromană pe… vizitiii de neam venet? Cuvăntul VÎNĂT vine de la cuvintul VÎNĂ, nu de la niște închipuiți vizitii din Italia antică!”

Vînă...vînăt...vineţiu. Aşa e format în româneşte cuvîntul vînăt! 

Este îngrozitor să vezi că sînt aşazişi specialişti care fac atît de prost etimologie. Nu vede dl autor M Tolcea ce culoare au vinele lui? Pt ce visează la vizitii romani?

Va urma. 

 

 

 

 

 

Iată cum gîndește Ion Coja 

 

„Legionarii romani se căsătoreau mai devreme, înainte de a se încheia serviciul militar. Motiv în plus ca să consider că etimologia MILES („soldat”) pentru cuvîntul românesc MIRE este corectă. Am întrebat în stânga și-n dreapta, printre colegi, de ce această etimologie nu ar fi corectă, și răspunsul colegilor nu m-a convins. Deci am avea doi termeni militari, VETERANUS și MILES, a căror păstrare în limba română spune mult despre procesul romanizării, cum s-a petrecut.”

 

E tipic pt savanți latinomani precum Ion Coja să facă asociații greșite ca să justifice teoria lor greșită de formare a limbii romîne. Răspunsul colegilor nu l-a convins și nu îl va convinge nici un alt răspuns care nu e conform cu teoria lui. MIRE din MILES nu e decît o greșeală pt că:

 

 MIRE e din slavonă. La biserică li se pune mirilor, adică mirelui şi miresei, MIRUL. Deci MIRE vine din slavonul MIR care înseamnă pace.Mirii se numesc așa numai după ce au fost MIRUIȚI de preot, deci MIRE nu are a face cu MILES ci cu MIR! Deși acest lucru este evident. Latinomani precum I Coja cred mai departe că MIRE e de la MILES.

 

BĂTRÎN nu vine din VETERANUS ci din BÎT adică un sinonim pt BUNIC. BĂTRÎN adică cel care e ca BUNICUL.

 

Există numeroși radicali (rădăcini) pt formarea unor cuvinte în limba romînă. Unii lingviști au afirmat că romîna are cel puțin 400 de radicali. Acest lucru e o probă că ea nu s-a format din latină. Dacă ea s-ar fi format din latină nu ar fi avut așa de mulți radicali. Iată cîteva exemple de radicali și cuvinte formate cu acești radicali.

 

Radicalul mînă

 

Mîncare e format în romîneşte din cuvîntul mînă. Tot aşa e în italiană: mano...mangiare. Ele nu au evoluat din latinescul manducare, cum afirmă lingviștii latinomani.

 

a mîntui, mîntuire, a mînări, mînărie, a mînui , mînuire, mîine, poimîine (din apoi şi mîine), a amîna, a înmîna, a mînji, mînecă, a mîna,

 

Radicalul cap

 

Din substantivul cap s-au format în romîneşte diferite cuvinte: încăpere, căpută (la cizmă), a încape, căpos, încăpăţînat, căpăstru, capac (sufixul ac)

 

A existat un sinonim pt CAP: COP. Din el s-au format cuvinte precum copac, copîrşeu, a acoperi, acoperiş, copertă,copcă, copil

 

Radicalul cir cu variantele cior, cier, şor

 

a ciere (cere), a cierşi, ciur. Exită diferențe mici, regionale, de pronunțare.

 

Cuvintele formate cu acest radical desemnează lururi, ființe, situații, de categorie inferioară.

 

cioară, în Moldova se pronunţă şoară. Şoroduc se spune pt un om cu părul negru ca şoara.

 

ciuruc pl ciurucuri ; rămăşiţe care rămîn în ciur după ce se cerne făina.

 

A cerne; variantă a cierne; acţiunea de a separa lucrurile rele de făină.

 

cioarec; pantalon popular din stofă aspră

 

ciorbă; e format cu acelaşi radical, deci nu poate fi din turcă ci în turcă e venit din romînă.

 

Ciurdă e dat în Dex din maghiară, dar vedem că e format cu radicalul romînesc ciur, deci în maghiară a rămas de la valahii care s-au maghiarizat.

 

a ciripi; vrăbiile ciripesc, dar privighetoarea cîntă. Ciripitul este evident inferior cîntecului.

 

A se observa diferenţa: şoarec; mamifer mic fără valoare

 

şorici; piele de porc de valoare redusă. Pielea bună este de oaie, vacă, lup, vulpe etc.

 

ciorchine; fructe mici grupate. Chiar dacă mai tîrziu s-au făcut srtruguri de bună calitate, pe vremea cînd a apărut acest cuvint plantele ce produceau ciorchini erau doar de slabă calitate. Ciorchini produc și multe plante sălbatice nu numai vița de vie.

 

cireadă; grup de vaci, animale considerate inferioare cailor.

 

a ciordi, dat greșit din țigănește, înseamnă a fura pe față

 

ciribel (pasăre de curte) și ciricliu (cocoș) date greșit din țigănește.

 

cerneală, dat în Dex din limbă slavă pt că cerneala ar fi...neagră iar ciornîi inseamnă negru în limbi slave. Cerneala este insă o vobsea de calitate inferioară și este de diferite culori. În sec 19 de regulă se folosea cerneala violetă. Cînd eu am fost în școala primară foloseam cerneală albastră. Nu există nici un indiciu că la început cerneala ar fi fost doar neagră, iar romînii nu spun ciornîi deci nu puteau forma pe cerneală din ciornîi.Există cuvintul CERNEL și în rusă. Acesta a ajuns acolo cel mai probabil din bulgară, iar în bulgară e venit din romînă. 

 

Ciorovăială este un soi de ceartă cu țipete. E făcută de oameni, nu de ciori.

 

A cere ; e dat și el greșit ca provenind din latină.

 

A cerși;Savanții latinomani îl asociază cu cuvinte latinești ca să afirme că din latină vine. Iată ce scrie în Dex:

 

cerșésc v. tr. și intr. (d. cerșit, lat. quaesitum, supinu luĭ quaerere, a căuta, de unde, pin [!] contaminare cu cerut, s´a făcut cerșut, cerșuĭ, apoĭ cerșit, cerșiĭ și cerșesc. V. cer 3). Vechĭ. Strîng, adun. Azĭ. Cer de pomană. Fig. Iron. A cerși voturĭ. V. colduĭesc.

 

Nu are absolut nimic cu latina a cerși. E format in romînește!

 

Ciortan; dat din turcește. Este un crap mic, deci de calitate inferioară. CIOR e radical romînesc, nu turcesc, deci ciortan , care există și în graiurile romînești, de la aromîni a ajuns la turci.

 

Ciornă; dat din rusă, de la ciornîi (negru). Problema e că rușii nu spun ciorna și nici romînii nu spun ciornîi. Ciorna este o lucrare în scris nefinisată deci de calitate inferioară. Dicționarul dă PROECT în rusește pt ciornă. E absurd să crezi că romînii au fpcut cuvinte folosind unele cuvinte slave pe cînd slavii nu le-au folosit.

 

CIORPÁ//C ~ce n. 1) Căuş cu coadă lungă. 2) Lingură mare de lemn. 3) Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un săculeţ de plasă prins de capătul unui băţ; minciog. /<rus. Ţerpak.

 

Rusa nu are acest radical, deci de la noi la ei vine acest cuvânt. În trecut limba romînă s-a vorbit pină la Volga, poate și dincolo, iar în nord pină la Baltica. Avem atestări pt limba romînă vorbită pe Nipru.

 

Cergă, dat din bulgară. Învelitoare aspră de lină folosită de obicei fără cearșaf. CERGA se spune și în maghiară. Cuvintul există peste tot pe unde sînt sau au fost valahi (romîni)

 

Cer. E locul din care vin lucrurile rele, neplăcute, ca de ex ploaia, viforul, ninsoarea, vînturi rele, furtuna. Axcest cuvânt arată că limba romînă e formată demult, cînd nu exista conceptul de grădină cerească (Paradis). E dat ca provenind din latina populară. În italiană, franceză, spaniolă se spune asemănător la CER, dar acolo nu poate fi asociat cu vreun radical ce desemnează ceva. Acesta este un indiciu că au dreptate cei care spun că romîna e mai veche decît alte limbi romanice inclusiv latina.

 

Cireașă. Și acest cuvânt arată vechimea imensă a limbii romîne. Cuvintul e format pe când nu existau decît cireșe sălbatice, deci de calitate inferioară. Cireși sălbatici există și azi. Ei fac niște cireșe mici, amare.

 

Ceară; substanță de calitate inferioară din stup, unde mierea e de calitate superiară.

 

Cerdac, dat din turcește. E o construcție lîngă casă avind doar acoperiș.

 

Cearcăn. Cerc mai închis colorat în jurul ochilor. Este format în romînește, adică nu e din latină.

 

Cirac; denumire peiorativă pt învățăcel, elev, deci ceva de calitate inferioară. E dat greșit din turcește. Repet: turcii nu au acest radical, deci cuvintele formate cu acest radical vin în turcește din romînește.

 

Radicalul bor cu varianta bur

 

Este un radical despre care lingvistul Ion Coja a scris pe saitul lui că nu există. Cu asta și-a dat cu firma-n cap.

 

bortă, borhot, burtă, borcan, borfaș, a borî, buric,

 

BORȚ, borțuri, s. n. (Reg.) Pântecele femeii gravide. – Et. nec.

 

Vedeți de aici că savanții noștri nu își dau seama cum se formează unele cuvinte în romînește, de aceea dacă nu le găsesc prin alte limbi ei nu știu de unde vin acestea.

 

 

 

Radicalul tar, a tîrî

 

Indică și el lucruri de calitate inferioară.

 

tărăşenie; întîmplare

 

tărăboanţă; căruţă veche

 

tărăboască pl tărăboaşte; oameni bătrîni fără putere, cuvânt citat și de autorii greci antici ca tarabostes.

 

tărăgănat; ritm muzical foarte lent

 

Tîrn; mătură de nuiele.

 

A atîrna

 

tărăgot (taragot); instrument muzical asemănător cu clarinetul, cu sunet mai aspru decît acesta.

 

Tarabă; construcție simplă, de obicei din lemn, pt vînzarea unor produse.

 

Tărîțe; partea cea mai aspră din grăunțele măcinate.

 

Radicalul ţar

 

ţărînă, ţăruş, țarc

 

ţarină; ţăranul lucrează ţarina (accent pe ța). În limba literară ţarină (accent pe ri) desemnează pe soţia ţarului. Popular pt acest lucru se poate spune ţariţă (cu accent pe ță, la sfîrșit), nu ţarină (accent pe ri).

 

ţăran,

 

ţar; conducătorul unei ţări. La origine o ţară a fost o suprafaţă mică. Ţar nu este de origine străină, din numele de persoană Cezar. El provine  din romînă și de aici a intrat în bulgară și apoi în rusă

 

ţară, ţărm,

 

ȚAR e în legătură cu ȚARA

ȚĂRAN nu e în legătură cu ȚARA cum ar părea ci cu ȚARINA, adică bucata de pămînt lucrată de țăran.

 

 

 

.

 

.Cuvinte romînești prezentate cu etimologie greșită din țigănește

 

 

 

baros; vezi și bară (care nu e dat din țigănește), bardă, bar (la jocul de țurcă), barcă; sînt formate cu rădăcina BAR, care există și în alte limbi europene

 

 

 

belengher (penis); e format în romînește din a beli

 

 

 

bășcălie; e format din a băși

 

 

 

a beșteli; din a băși ( a certa cu vorbe murdare); e dat greșit din < beš telé = stai jos.

 

 

 

caraliu; e format din caraulă (patrulă)

 

 

 

a ciordi; din rădăcina cior, cu care sint formate in romînește peste 100 de cuvinte

 

 

 

călău; e format din subst. cal. Sensul inițial este de bărbat de statură mare, ca un cal.

 

 

 

cergă; e din rădăcina CER; cu care sint formate și a certa, a cere, a cerși, a cerne, cerneală

 

 

 

danci; e format în romînește din expresia „dă ceva”

 

 

 

a mierli; Al Graur a scris că provine din ucrainianul UMIRAL (a murit)

 

 

 

a se pili; Al Graur a scris că provine din ucrainiană

 

 

 

șuriu (cuțit); e diin rădăcina ȘUR-ȘOR,din care s-au fosmat șorici, șoarec, șoară (cioară in Moldova), deci în țigănește vine din romînește.

 

 

 

ciribel (pasăre de curte)și ciricliu (cocoș) sînt formate cu rădăcina CIR, cu care sînt formate și alte cuvinte romînești; a ciripi, ciric (coltuc de pîine)

 

 

 

a gini; din romînescul GEANĂ. Pt mine e de mirare că sînt lingviști atît de naivi și atît de nepricepuți încît nu văd legătura dintere geană și a gini. Există și expresia „ a pune geana pe cineva (ceva)”.

 

 

 

Cauza principală pt care lingviștii fac etimologii greșite este că ei au concepția greșită că romîna e formată din latină. Ei nu observă cum se formează cuvintele în limba romînă. Dacă văd că un cuvint nu are echivalent in latină, dar are în alte limbi, ei trag conclizia că de acolo vine, deși de cele mai multe ori este exact pe dos, de ex cuvinte ca ciorap, ciortan, ciorbă nu provin din turcă ci în turcă provin din din romînă mai precis din dialecte romînești vorbite în Peninsula Balcanică și in Asia Mică.