Metodă de lucru pentru despărţirea în cuvinte a textelor scrise fără semne despărţitoare

 

Este eronat să se izoleze de la început anumite cuvinte lungi pe motiv de asemănare cu cuvinte din unele limbi. Pe un text de 60-100 de litere putem izola sute de cuvinte care au asemănări cu cuvinte din diverse limbi. Finalul va fi însă un text neinteligibil în vreo limbă , aşa cum au făcut toţi cei care au separat textul de pe inelul de la Iezerovo (iaz,iazuri şi iezer ,iezere în româneşte înseamnă lac.În bulgară iezer). Este bine de căutat pe text grupuri de litere care ar putea forma cuvinte de legătură într-o limbă, pronume,numerale,terminaţii verbale şi orice semn care ar putea indica locul în care se termină un cuvînt.Adică este bine a se încerca la început izolarea unor forme fixe ce apar relativ des într-o limbă. În cazul acestui text am încercat izolarea grupului MIHE cu ideea MIHE pronume echivalent românescului MIE. Pe inel e scris cu H, care la greci era pt E lung. Am luat în calcul varianta că limba de pe inel nefiind greacă H nu a fost scris pt E lung dar trebuie să fi fost scris pt ceva asemănător. Deci avem MIHE şi PAZ. Deocamdată nu ştim ce este asta deşi am izolat pe MIHE cu aceeaşi valoare pe care o are în limba română. Observăm că mai sus există din nou combinaţia PAZ iar după ea urmează EA care se află în unele cuvinte româneşti. Aşa că am luat ca încercare din nou PAZ dar şi PAZEA. Mai sus pe text observăm un punct care nu e din întîmplare acolo ci e făcut de cel care a scris textul. Am separat atunci cuvîntul dintre punct şi PAZ PAZEA.Deci avem NHSKOA PAZ sau NHSKOA PAZEA iar jos MIHE PAZ .

 

Toate încercările de a merge mai departe pe valoarea literelor greceşti au fost infructoase şi atunci din observaţia că şi în cazul folosirii literelor latineşti azi se constată unele diferenţe de valoare ale lor , am căutat care ar putea fi pe text diferenţele la valoarea fonetică a literelor comparativ cu valorile greceşti. Vedem că litera J se citeşte diferit în cazul textelor franceze,germane,spaniole,englezeşti, deci dacă în epoca modernă nu s-a ajuns la un standard cu atît mai puţin atunci.La fel H.În scrierea germană de ex H e citit ca atare dar poate arăta şi lungimea unei vocale. Hahn, nume de persoană; haş-ul al doilea din nume arată că vocala A e lungă. Chiar în scrierile greceşti antice literele nu s-au citit la fel peste tot adică într-un loc sunetul R era redat prin P,în altul prin D,iar in altul prin R. Este normal deci ca tracii să nu fi folosit exact toate literele ca grecii.Nici romanii sau alţi italici nu au făcut asta.

 

În partea de sus, pînă la punct, textul de separat este : rolisteneasnereneat,iltea. Dacă socotim că unii în vechime au citit pe R grecesc P atunci textul este polisteneasnepeneat,iltea.Am pus virgulă pt că pe text cele două T-uri au o liniuţă lîngă ele care nu poate fi acolo întîmplător ci a fost făcută de cel care a scris textul, deci trebuie să aibă o valoare. Avînd în vedere că sînt doar două astfel de liniuţe eu am dedus că acestea ar putea avea o valoare fonetică.Dacă astfel ar fi fost marcată terminaţia cuvintelor ar fi trebuit să fie mai multe liniuţe.

Am despărţit în varianta P=P: polisteneas nepenea ţi-l tea , unde Polisteneas este un nume grecesc de persoană atestat ier Nepenea este un nume presupus de mine. Ţi-l tea ,am presupus că este prescurtare de la ....o să ţi-l dea, scris fie cu greşeală fie în vorbirea de atunci în acea regiune. Şi azi se mai pot auzi exprimări regionale ca de pildă " io îi detei" , " iel ţi-l detea". Textul a devenit:

 

POLISTENEAS NEPENEA ŢI-L TEA. NHSKOA PAZEA. DOMEANT,ILEZVPTA MIHE PAZ

 

Partea subliniată încă nedespărţită iar cuvintele NHSKOA , PAZEA ; PAZ fără un înţeles clar. Atunci m-am gîndit că s-ar putea să mai fie cel puţin un semn cu valoare fonetică diferită de valoarea clasică grecească , cel mai probabil o consoană. Mai multe încercări au arătat că singura logică este Z= CI , deci NHSKOA PACEA , adică neeskoa pacea dacă citim H=E lung. Din comparaţia cu MIHE mi-am dat seama că H=IE pt că şi azi unii oameni rostesc pronumele mie, care e format în limba literară din două silabe,mi-e, MI-IE,tot din două silabe. Atunci dacă citim NIESKOA PACEA devine clar ce înseamnă : NIESC-O-A PACEA , despărţire făcută prin comparaţie cu exprimări populare româneşti actuale : Lua-o-ar dracu ! sau Nască-o-a mă-sa înc-o dată.

 

POLISTENEAS NEPENEA ŢI-L TEA . NIESKOA PACEA ! Este foarte clar că textul e scris în româneşte.Atunci mi-am zis că textul trebuie să fie fals sau că a fost greşit datat. Dacă metoda mea a fost bună pînă aici şi deasemenea logica folosită a fost bună atunci trebuie ca şi restul textului să se desfacă conform limbii române.Folosind aceleaşi valori pt T cu liniuţă=Ţ şi Z=CI am separat ANŢILECI variantă NŢILECI . Nu e greu de observat în acest stadiu că despărţirea este DO MEA NŢILECI cu sensul Dacă mă înţelegi, avînd în vedere exprimarea populară auzită de multe ori de mine : "să mor io dă-ţi mint" sau " nu ştiu dă-nţelegi tu asta" .

 

A durat iar vreo două săptămîni timp în care am încercat diferite variante pt YPTA ,citit greceşte UPTA din care nu ieşea nimic şi îmi dădeam seama că fac undeva o greşeală pt că nu se poate ca un text să fie pe trei sferturi într-o limbă şi pe sfert să nu fie în vreuna. Atunci am încercat unele valori pe care le văzusem încercate de alţi descifratori deşi textele lor despărţite nu arătau vreo limbă, respectiv VIITA adică viaţă credeau ei.Am înţeles atunci că nu se poate ...dă mea-nţileci viita miie pace , că nu e viita, substanziv ci un verb la viitor VII TA (rom actuală literară VEI DA)

POLISTENEAS NEPENEA ŢI-L TEA. NIESK-O-A PACEA ! DĂ MEA-NŢILECI VII TA MIIEE PACE

A fost uşor să-mi dau seama că ultimele litere pe margine sînt HA TA ,nu HL TA ; dealtfel o poză unde apar toate 4 nu am văzut ci numai ultimele două TA. Continuarea pe margine e clară şi logică ......PAZHA TA adică paciea ta . Dă mea-nţileci vii ta miiee paciea ta.

Aceasta este despărţirea pe care am terminat-o la 20 martie 2006. Ceva mai tîrziu ,după vreo două luni, mi-am dat seama că al doilea nume nu este Nepenea ci Penea şi că primul nume trebuie să fie un vocativ , deci Polisteneasne.

Polisteneasne , Penea ţi-l tea. Niesc-o-a pacea ! Dă mea-nţileci vii ta miiee paciea ta.

Acesta este textul şi aceasta este limba.

Dacă inelul e bine datat şi este într-adevăr antic, dinainte de Decebal, atunci teoria romanistă clasică despre formarea poporului romîn şi a limbii romîne este falsă.